Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 8 iunie 2011

Cireşe în aluat tempura



Ce face un chinez atunci cand ii dai un fruct? Il mananca, evident! :) Daca este placut ochiului si la gust, atunci il serveste ca atare. Asta ca scuza ca nu stie sa il faca nici prajitura, nici tort, nici tarta, nici...nimic! Prin urmare, il consuma cu mare placere la desert dupa o masa copioasa. Insa uneori, cand doreste sa-l faca mai special, recurge la varianta cea mai simpla: il prajeste!
Provocata de gazda lunii iunie "Dulce Romanie", Antonina cea cu cele mai bune Dulcegarii culinare din cate s-au vazut, m-am transpus in mintea chinezului si am dat prajelii unele dintre cele mai bune, mai delicate si mai minunate fructe: ciresele. Tot draga noastra Antonina a ales pentru aceasta luna si cel mai aromata si mai parfumata planta: menta. Cu menta inca nu m-am luat la tranta pentru aceasta provocare, dar...mai este pana la sfarsitul lunii ;)



Cum pentru aceste dragalase aveam alte planuri si vroiam sa le transform intr-o reteta revolutionara, s-a gasit cineva sa mi-o ia inainte ( nu dam nume! :) ), m-am retras la tigaia chinezeasca cea de toate zilele.

Aluatul tempura, in traditia japoneza,  este de fapt un aluat de clatite cu sau fara oua, preparat cu apa foarte rece, prin care sunt trecute diferite tipuri de legume, peste,  fructe, sau chiar unele flori comestibile. Chinezul foloseste acest aluat in special la carne de pui, peste sau porc, si uneori la fructe. La acest aluat se pune dupa preferinta faina de grau sau faina de orez, sau amidon, sau toate in diferite combinatii.

Aceasta este una dintre variante ( proportiile sunt variabile):
1 ceasca faina de grau
1 ceasca faina de orez
1/2 ceasca amidon de porumb
1/2 lingurita sare
1/2 lingurita praf de copt
150 ml-200 de apa FOARTE rece

Daca nu aveti faina de orez, atunci puneti o ceasca de amidon de porumb, si atunci jonglati cu cantitatea de apa rece. 

Le cernem pe toate intr-un castron, le amestecam bine cu telul


dupa care incepem si turnam apa rece (eu am pus vreo 5 cuburi de gheata in ea)



 turnam apa putin cate putin ca sa nu se formeze cocoloase


 pana se obtine un aluat un pic mai gros ca cel pentru clatite


 alegem cele mai mari si mai frumoase cirese, le spalam si le uscam pe un prosop curat de bucatarie


punem uleiul la incins, cam 200 ml, socotim cat sa acopere ciresele in aluat...



cu mare grija sa nu rupem coditele cireselor si cu rabdare de chinez :)), trecem ciresele prin aluatul pregatit


dupa care imediat le plonjam in uleiul incins


le lasam doar pana ce aluatul capata o culoare aurie, placuta, lucru care nu va dura mai mult de 1 minut. Le scoatem pe servetele de bucatarie




Le transferam imediat pe un platou si le pudram cu zahar



 aici iar trebuie sa apelam la rabdarea de chinez, caci nu ne putem infige in bietele cirese dintr-odata! :)


or parea ele caldute pe dinafara, dar inauntru....pe cat de delicate par, pe atat de fierbinti si rele pot deveni daca nu avem rabdare cu ele...:)



Oricum ar fi, eu zic ca o sa va placa, o sa le mancati mai rau ca pe seminte! :)


Draga Anto, multumim pentru aceasta minunata provocare si pentru tot ce faci pentru noi! Tie iti dedic aceasta ciresica jertfita si insangerata.



Iar pe voi, dragii mei, va las pentru cateva zile singurei...sa savurati restul de ciresele jertfite.



voi primi cu mare drag comentariile voastre de la mare distanta.


I'll miss you all!



Enjoy!

12 comentarii:

  1. Andreea ti-am simtit pana si scrisul! pentru mine, reteta e o noutate, asa ca nu pot decat sa ma inclin si sa incerc ! cat despre poze sunt dementiale.. incep asa.. te urasc pt ca ai aragazul atat de curat si cratita aia perfecta si o sa te cert strasnic daca mai zici ca vrei sa micsorezi pozele !!!! cat despre minunatiile astea sunt adevarate dragalasenii ... ai ridicat niste cirese la rang de arta !
    in privinta mea, off tare mi-ar place sa merit tot ce ai scris tu acolo.. iti multumesc din suflet pentru sustinere !! sa nu uiti sa-mi trimiti pe mail datele, inainte sa pleci in co..
    Sa aveti soare mult, ca tare urata vremea e acolo (cel putin asa am prins-o eu) sa te plimbi, sa papi ciocolata belgiana la greu, gaufre din Grand Place cu toate aromele alea posibile si imposible.. sa te relaxezi, sa va relaxati... si stii tu sa va simteti bine ;)) blush ! te pup rau de tot !

    RăspundețiȘtergere
  2. Superbe ciresele Andreea! dar ai o rabdare de zici ca te-ai nascut in China :) Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt bestiale aceste cirese, ce sa mai zic?! Pupicei de la distanta!

    RăspundețiȘtergere
  4. un desert inedit ,imi place grozav!

    RăspundețiȘtergere
  5. trebuie sa ai multa rabdare ptr asa ceva, dar atunci cand faci cu drag si totul vine din suflet .... iese ce ai facut tu !!! bravooooo!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce idee buna - si eu ma tot invarteam dupa o reteta cu cirese si nu stiam ce sa aleg! Mersi pt inspiratie :*

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce faci Andreea?? tot plimbari, plimbari?? sa va fie de bine.. te astept acasa sa ne ispitesti cu bunatati :) Pupici

    RăspundețiȘtergere
  8. Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase! Anto, esti o dulce, dar nu-ti mai zic asta ca deja o stii :P. Alina, Adela, intr-adevar trebuie un pic de rabdare pentru aceste cirese, dar merita, zic eu! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Pansy, sper sa incerci acest desert. E tare amuzant atunci cand il pregatesti :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cat, rabdarea e un cuvant care am caracterizeaza!....din cand in cand! :)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Chef Chilly, aceste cirese sunt o incantare pentru ochi si o pacoste pentru cine le face :) Pup.

    RăspundețiȘtergere
  12. foarte ingenioasa ideea, un fel de mini pere crocante si delicioase cu un miez de cirese in interior, arata super si apetisant :D

    RăspundețiȘtergere

Trimite-mi comentariu aici.